
Sò Jean-Philippe Antomarchi, un erede direttu di e tradizioni è di e pratiche culturali corse trasmesse da a mo minnanna corsa, Madeleine Antomarchi.
Per parechji anni, a mo minnanna hà spartutu cun mè racconti corsi, storie misteriose di dui tipi:
– racconti tradiziunali, trasmessi di generazione in generazione nant’à a nostra isula, cuntati cù simplicità, innocenza, rispettu, fiducia o sicretu;
– è storie trasmesse o raccolte da un umile è nobile Mazzeru chjamatu Baptiste.
Da e so parolle, aghju intesu ch’ella u rispettava cum’è si rispetta un anzianu, un umile è riccu guardianu di cunniscenze dimenticate, pocu cunnisciute, preziose è putenti.
Avia ancu ella solu ricevutu ste storie durante a so zitellina?
Avia inventatu stu caratteru misteriosu è eruditu?
Baptiste esisteva cum’è un amicu strettu, un parente, o cum’è un spiritu chì hà inspiratu i racconti maravigliosi di a mo cara minnanna?
Per ella, Baptiste era reale; dunque, hè assai reale per mè.
Oghje, sò fieru di prutege sta cunniscenza chì m’hè stata trasmessa: ste tradizioni corse, chì appartenenu pienamente à u patrimoniu culturale immateriale assai riccu di a Corsica.
Baptiste – o u Vechju, cum’ella u chjamava qualchì volta – era un Mazzeru, un sciamanu in a più pura tradizione corsa.
Sta verità mi hè venuta à mente pianu pianu mentre a mo cunniscenza cresceva. Una cunniscenza chì m’hà purtatu à diventà un scultore-statuariu chì travaglia cù i Musei Naziunali, specializatu in arte sacra.
Una lastra di marmaru rotta, una iscrizzione distrutta nantu à una statua in a Cattedrale d’Autun, una scena da ricustruisce per una copia di un retablo di u XIV seculu cunservatu in u Museu di u Louvre: eru u scultore-statuariu chjamatu per u compitu.
A mo cunniscenza era basata nantu à i testi sacri di a Bibbia è di i Vangeli, nantu à u misticisimu cristianu, u linguaghju simbolicu di e catedrali, l’alchimia, i maravigliosi bestiari di u periodu medievale, i discorsi silenziosi ma eloquenti di e vetrate di a Cattedrale di Chartres, è i modesti affreschi di certe chjese in Corsica.
M’hè diventatu chjaru chì i racconti maravigliosi di a mo minnanna, Madeleine Antomarchi, eranu basati annantu à cunniscenze dimenticate, scunnisciute o piatte.
M’hè diventatu chjaru, cum’è s’ellu fussi evidenti, ch’ella stessa era una Mazzeru, una vera sciamana corsa.
Sta verità evidente hè diventata una certezza, cunfirmata da numerosi fatti verificabili.
A maturità è a saviezza m’anu purtatu à sceglie oghje di trasmette a cunniscenza antica di i Mazzeri, autentichi sciamani corsi :
– per mezu di i mo scritti,
– per mezu di i mo insegnamenti è cunferenze,
– per mezu di e mo pratiche tradiziunali di guarigione spirituale, cum’è trasmesse da a mo famiglia.
In più di e mo cunniscenze cum’è studiosa autodidatta, sò attualmente :
– Membru di a Fundazione per Studi Sciamanici (USA)
– Membru di a Società per a Pratica Sciamanica
– Membru di a Società Europea di e Fiabe (Europäische Märchengesellschaft).
A nostra Corsica – u Promontoriu di i Dii, l’Isula di Cristallu – hè magnificamente à l’altezza di i so soprannomi.
E so tradizioni arricchiscenu u Patrimoniu Culturale Immateriale di l’Umanità.
Chì u mo travagliu porti più prestu più pace, rispettu per e nostre tradizioni è maraviglia à u nostru mondu.